In casa era agitatie mare.
Cu toate ca una dintre camere era de mult amenajata pentru primirea noului venit pe aceasta lume, tot se mai gasea cate ceva de facut. Spot, un caine simpatic si mereu jucaus, statea linistit sub masa si privea curios la tot ce se intampla. Stapana lui era la maternitate ca sa-i aduca barza o fetita. Ramasese acasa cu o baba rea, care nu-l iubeste si care il cearta mereu. Tipa la el ca lasa urme cu labutele cand vine de afara, ca dupa ce bea apa stropeste pe jos si cate si mai cate. Singurul care-i mai face cate o bucurie este nenea Petrica, vecinul de peste gard, care are mereu cate o vorba buna, il intreaba ce mai face si ii mai da din cand in cand ceva bun de mancat.
Cainele a fost fericit cand stapana a venit acasa cu Raluca in brate. Ce mica este! Dar bucuria celor din casa este umbrita de faptul ca Raluca s-a nascut cu o malformatie si va putea fi operata numai cand va implini trei anisori. Pentru bietul caine au inceput necazurile. "Baba rea" insista ca Spot sa fie dat altcuiva, fiindca aduce microbi in casa, ii mai cad firisoare de par din blana, iar Raluca este expusa la toate pericolele din lume. Nenea Petrica a vrut sa-l ia la el in curte, dar baba cea rea s-a opus, motivand ca Spot se va intoarce in aceeasi zi. Fara ca stapana sa stie, intr-o zi "vrajitoarea" l-a pus intr-o sacosa si l-a dus intr-un cartier indepartat al orasului, unde l-a abandonat pe o strada pustie.
Ramas singur, intr-un loc necunoscut, bietul Spot nu stia ce sa faca si incotro s-o apuce. A ratacit pe strazi, a fost alergat de alti caini, pana a cazut de oboseala. Nu mai putea. A adormit intr-un parc. Sleit de foame, insotea dimineata copiii care mergeau la scoala si primea de multe ori cate ceva de mancare. Erau si copii rai, care il alungau cu pietre. A invatat ca daca sta la usa "Alimentarei" de la colt primeste de la oamenii buni putina mancare. Cand a venit iarna, nu mai putea dormi in parc. A gasit un loc sub scara de intrare la un bloc, impreuna cu alti doi caini care l-au acceptat. Veneau sa se culce dupa lasarea intunericului, deoarece erau alungati si batuti de locatari, daca erau vazuti sub scara. Primavara era mai usor, se ascundeau prin paduricea din apropiere, de unde ieseau numai sa caute mancare. Intr-una din zile, Spot a cazut in mana hingherilor. N-a fost greu sa-l prinda, bietul catel era schiop si nu putea alerga ca prietenii lui. Cineva il lovise, din rautate, cu o piatra. Aruncat intr-un tarc cu multi caini, aproape toti mai mari ca el, lui Spot i-a inghetat inima de frica. Incet, incet si-a revenit, iar umbra mortii ce plutea peste toti l-a transformat si pe el intr-o fiinta apatica, ce privea in gol, in asteptarea inevitabilului sfarsit. Regula era stricta, daca in 10 zile cainele nu este revendicat de cineva, trebuie eutanasiat. Mai erau si alti frati de suferinta care strigau disperati dupa stapanii lor. El dupa cine sa strige? Mai scancea din cand in cand, aducandu-si aminte de stapana cea buna, dar precis ca l-a uitat. Mai avea putin de trait, lipsa apei si a mancarii l-au sleit de puteri. Toata ziua statea intins pe cimentul murdar. Si totusi, minunea s-a intamplat. Dupa ce a aflat de modul brutal prin care a fost azvarlit in strada, vecinul cel bun, nenea Petrica, s-a dus la ecarisajul orasului, unde a lasat poza lui Spot si numarul de telefon. Cand l-au chemat, a sosit intr-un suflet, si impreuna cu ingrijitorii de acolo l-au gasit. Cu ultimele forte, Spot a baut apa, apoi i-a adormit lui nea Petrica in brate. Au trebuit multe saptamani pentru ca Spot sa-si revina. A fost nevoie de perfuzii, vitamine, deparazitari, dar mai ales de vorbe blande, de incurajari. Apoi a inceput joaca prin curte. Cel mai mult ii placea sa-i aduca lui nenea Petrica mingea pe care el i-o arunca. Intr-o zi, cineva l-a strigat de la gard. Era fosta stapana, care o tinea pe Raluca in brate. Fetita, care implinise un an, avea zilele umbrite de boala de care suferea, iar durerile o faceau ca toata ziua sa planga fara incetare. Nu putea sa mearga, doar cand era timp frumos era scoasa in curte, in carucior sau pe o paturica. Toti au observat ca in momentul cand Spot vine si el in curte si latra sau se joaca, Raluca nu mai plange. De cate ori il vede pe Spot, intinde manutele spre el si schiteaza un zambet. Primul zambet din viata amaratei fetite
Starile Ralucai i-au fost povestite unui medic pediatru, care a incurajat legatura caine-copil, terapie bine cunoscuta in medicina. Dar era greu sa-l "lamuresti" pe Spot sa stea langa fetita, atata timp cat "baba rea" era in preajma. Degeaba cauta si ea sa-i dea bunatati, Spot fugea rupand pamantul, revenindu-si cu greu din spaima. Cum sanatatea Ralucai era prioritara, "baba rea" a fost mutata in alta parte. Din pacate, pentru oamenii rai nu exista hingheri
Operatia a reusit, iar acum, daca treceti prin Parcul Central din Ghimbav, o sa vedeti o fetita plimbandu-se cu un caine si cu nenea Petrica. Pe caine il cheama Spot.
Cu toate ca una dintre camere era de mult amenajata pentru primirea noului venit pe aceasta lume, tot se mai gasea cate ceva de facut. Spot, un caine simpatic si mereu jucaus, statea linistit sub masa si privea curios la tot ce se intampla. Stapana lui era la maternitate ca sa-i aduca barza o fetita. Ramasese acasa cu o baba rea, care nu-l iubeste si care il cearta mereu. Tipa la el ca lasa urme cu labutele cand vine de afara, ca dupa ce bea apa stropeste pe jos si cate si mai cate. Singurul care-i mai face cate o bucurie este nenea Petrica, vecinul de peste gard, care are mereu cate o vorba buna, il intreaba ce mai face si ii mai da din cand in cand ceva bun de mancat.
Cainele a fost fericit cand stapana a venit acasa cu Raluca in brate. Ce mica este! Dar bucuria celor din casa este umbrita de faptul ca Raluca s-a nascut cu o malformatie si va putea fi operata numai cand va implini trei anisori. Pentru bietul caine au inceput necazurile. "Baba rea" insista ca Spot sa fie dat altcuiva, fiindca aduce microbi in casa, ii mai cad firisoare de par din blana, iar Raluca este expusa la toate pericolele din lume. Nenea Petrica a vrut sa-l ia la el in curte, dar baba cea rea s-a opus, motivand ca Spot se va intoarce in aceeasi zi. Fara ca stapana sa stie, intr-o zi "vrajitoarea" l-a pus intr-o sacosa si l-a dus intr-un cartier indepartat al orasului, unde l-a abandonat pe o strada pustie.
Ramas singur, intr-un loc necunoscut, bietul Spot nu stia ce sa faca si incotro s-o apuce. A ratacit pe strazi, a fost alergat de alti caini, pana a cazut de oboseala. Nu mai putea. A adormit intr-un parc. Sleit de foame, insotea dimineata copiii care mergeau la scoala si primea de multe ori cate ceva de mancare. Erau si copii rai, care il alungau cu pietre. A invatat ca daca sta la usa "Alimentarei" de la colt primeste de la oamenii buni putina mancare. Cand a venit iarna, nu mai putea dormi in parc. A gasit un loc sub scara de intrare la un bloc, impreuna cu alti doi caini care l-au acceptat. Veneau sa se culce dupa lasarea intunericului, deoarece erau alungati si batuti de locatari, daca erau vazuti sub scara. Primavara era mai usor, se ascundeau prin paduricea din apropiere, de unde ieseau numai sa caute mancare. Intr-una din zile, Spot a cazut in mana hingherilor. N-a fost greu sa-l prinda, bietul catel era schiop si nu putea alerga ca prietenii lui. Cineva il lovise, din rautate, cu o piatra. Aruncat intr-un tarc cu multi caini, aproape toti mai mari ca el, lui Spot i-a inghetat inima de frica. Incet, incet si-a revenit, iar umbra mortii ce plutea peste toti l-a transformat si pe el intr-o fiinta apatica, ce privea in gol, in asteptarea inevitabilului sfarsit. Regula era stricta, daca in 10 zile cainele nu este revendicat de cineva, trebuie eutanasiat. Mai erau si alti frati de suferinta care strigau disperati dupa stapanii lor. El dupa cine sa strige? Mai scancea din cand in cand, aducandu-si aminte de stapana cea buna, dar precis ca l-a uitat. Mai avea putin de trait, lipsa apei si a mancarii l-au sleit de puteri. Toata ziua statea intins pe cimentul murdar. Si totusi, minunea s-a intamplat. Dupa ce a aflat de modul brutal prin care a fost azvarlit in strada, vecinul cel bun, nenea Petrica, s-a dus la ecarisajul orasului, unde a lasat poza lui Spot si numarul de telefon. Cand l-au chemat, a sosit intr-un suflet, si impreuna cu ingrijitorii de acolo l-au gasit. Cu ultimele forte, Spot a baut apa, apoi i-a adormit lui nea Petrica in brate. Au trebuit multe saptamani pentru ca Spot sa-si revina. A fost nevoie de perfuzii, vitamine, deparazitari, dar mai ales de vorbe blande, de incurajari. Apoi a inceput joaca prin curte. Cel mai mult ii placea sa-i aduca lui nenea Petrica mingea pe care el i-o arunca. Intr-o zi, cineva l-a strigat de la gard. Era fosta stapana, care o tinea pe Raluca in brate. Fetita, care implinise un an, avea zilele umbrite de boala de care suferea, iar durerile o faceau ca toata ziua sa planga fara incetare. Nu putea sa mearga, doar cand era timp frumos era scoasa in curte, in carucior sau pe o paturica. Toti au observat ca in momentul cand Spot vine si el in curte si latra sau se joaca, Raluca nu mai plange. De cate ori il vede pe Spot, intinde manutele spre el si schiteaza un zambet. Primul zambet din viata amaratei fetite
Starile Ralucai i-au fost povestite unui medic pediatru, care a incurajat legatura caine-copil, terapie bine cunoscuta in medicina. Dar era greu sa-l "lamuresti" pe Spot sa stea langa fetita, atata timp cat "baba rea" era in preajma. Degeaba cauta si ea sa-i dea bunatati, Spot fugea rupand pamantul, revenindu-si cu greu din spaima. Cum sanatatea Ralucai era prioritara, "baba rea" a fost mutata in alta parte. Din pacate, pentru oamenii rai nu exista hingheri
Operatia a reusit, iar acum, daca treceti prin Parcul Central din Ghimbav, o sa vedeti o fetita plimbandu-se cu un caine si cu nenea Petrica. Pe caine il cheama Spot.
No comments:
Post a Comment